Tie

Nu-ti spune nimeni cand va pleca din viata ta si nimeni nu te poate asigura ca va fi bine. Eu am renuntat de mult sa cred in miracole sau ca oamenii mai au puterea sa-si schimbe povestea. Obisnuiam sa zambesc in fiecare zi, obisnuiam sa iubesc orbeste si sa-mi servesc inima in palme, pulsand inca, la dispozitia fiecaruia… greseala!

Atunci, privindu-i, am realizat ca nu sunt decat o turma de canibali – ucid si le place, te preschimba intr-unul de-al lor…

Mi-am adunat bucatile ramase cu grija si le-am lasat sa se lipeasca la loc, purtandu-mi apoi cu resemnare cicatricile din urma leziunilor, dar de data asta, am inchis-o si am ascuns-o in legitima aparare, sa nu ma mai tenteze vreodata s-o expun. Am vrut sa le arat frumusetea, sa simta caldura ei, am crezut in umanitate, iar finalul meu fericit s-a transformat intr-un masacru.

Apoi ai aparut tu, aratand exact ca ei si totusi altfel, facandu-ma sa ma intreb daca esti un ratacit ca si mine, ori vreunul de-al lor, insa intuitia mea a stiut raspunsul, motiv pentru care te-am primit tot mai aproape si la fiecare pas de-al tau ma coplesea o adiere calda, crestea o floare sub ochii mei.

Paseai marunt, cu teama, dar inainte; fara sa stii spre ce te indrepti, daca te impotmolesti intr-o ruina sau ce vei afla odata ajuns. Nu aveai harta si nici busola, doar un curaj nebunesc si -o nadejde. La un viscol distanta m-ai gasit pe mine si o gradina cu flori in jur, unde odata era dezastru si haos.

Te vad in fata mea,asa aproape incat culorile ochilor nostri au inaltat un cer senin, e cald acum si imi oferi in palme, ce ai tu mai de pret, cum faceam si eu candva; nu ai gresit!  Mi-ai gasit ascunzatoarea, iar eu mi-am deschis o fereastra de suflet si ti-am oferit la randul meu schimbul darului tau. M-ai mangaiat cu teama si am zambit stangaci…uitasem cum se face, dar te-am cuprins cu totul si nu te las sa pleci, acum orice suras, fiecare scanteie de armonie, fiecare colt de paradis nedescoperit, iti apartine tie…

Un temerar, cu cerul in privire, m-a luat de mana si mi-a zis sa plec cu el, l-am privit cateva clipe tulburata si atunci am stiut ca este un ratacit ca si mine…i-am strans palma intr-ale mele si am plecat amandoi pe drumul ales de el, sa ne ratacim impreuna. Acum nu ma mai sperie noaptea, nu mai visez urat si nu-mi mai este frig, ma bucur cand ploua, zambesc in fiecare zi, iar asta ti se datoreaza tie!

Mi-ai descuiat tacerea si mi-ai intrat in suflet, cheia ti-am dat-o tie…de-acum tot ce-i al meu, tot ce sunt eu ti se cuvine tie! 4GGU80WNem

Un gând despre „Tie

  1. Noi femeile avem un al saptelea simt care ne spune cat de real sau nu este ce simtim. Si intotdeauna este invers decat aparentele care sunt vizibile pentru toti ceilalti. Daca simti ca ceva a fost special cu siguranta cel vizat se va intoarce, dar o va face cand nu va mai conta. Din pacate. Sau din fericire.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s