Copil cu ochi de valuri

Un copil, refugiat intre cei patru pereti ai camerei sale, unde a putut in sfârșit sa dea frâu liber lacrimilor oprite de paravanul orgoliului, de-a lungul holului unde a fost mustrat, poate nevinovat.

E greu sa înțeleagă de ce a fost nedreptățit, cu toate astea cauta o justificare in mintea sa insuficient maturizata.
Mereu a fost diferit de ceilalți, un spirit liber, interpretat greșit de marea majoritate care se teme sa iasă din standardizare, judecat si pedepsit pentru refuzul sau de a intra in marșul prototipului de robotei prefecți.
Nu plânge copile ! Ei nu înțeleg ca lumea ta are mai multe culori, ei nu vad stelele cum le vezi tu, lor le e frica sa se abată de la asa zisele „reguli”. Tu nu ai greșit, din contra, esti deasupra lor, vezi dincolo de orizontul desenat in cărbune, pentru ei…al tau cuprinde o splendoare scufundată in bleumarinul infinit, un joc de foc si gheata, un dans de culori, o muzica de lumina – ei vad o linie gri..
A crescut apoi, cu aripile tăiate si același vis – ca va zbura, nu l-au lăsat sa-si picteze propriul univers, i-au luat pensula din mana, i-au asurzit muzica si i-au frant aripile, dar de cate ori inchide ochii, dansează si zboară in nuanțe cunoscute numai de el ; inca mai cauta o justificare, dar acum înțelege, cu regret, ca e diferit, iar ceilalți, in ratiunea lor limitată, vor sa-l vindece de parca ar fi o anomalie neidentificata, asa ca nu s-a pus cu ei, i-a lăsat sa creadă ca „s-a facut bine”, insa, atunci cand nu-l vede nimeni, isi trăiește cu teama cate-o clipa din visul sau.
A plecat, acum e pe cont propiu, dar speriat, inca trăiește dupa reguli -deși se mai abate uneori, isi sacrifica fericirea din teama de-a nu dezamagi, ori pentru împlinirea altora…Zâmbește, suferă si visează…
Fugi, copil cu ochi de valuri ! Nu privi in urma si nu te speria ! A mai rămas o clipa, o ultima scânteie din paradisul visat ; aleargă cat te țin picioarele si razi din tot sufletul tau, nu plânge pentru nimeni ca n-ai plecat departe, te vad cu totii, deasupra lor; nu ezita, te vor iubi si-asa, cu aripi, daca le lasi sa crească -chiar de nu vor pricepe niciodată, vor sti ca ii iubesti la rându-ti deși nici tu n-ai înțeles…vor sti ca nimeni nu poate opri valul sa se izbeasca in stâncă….
Nu plânge, copil cu ochi de valuri !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s